În meniul dimineții de azi am servit după cum urmează: decolare, rulaj la platformă, apoi exerciții cu guvernorul oprit. Jucăria asta e ca un pact cu Bill Gates: îți dă cu o mînă, și îți dă în cap cu cealaltă. Mie stresul indus de comanda suplimentară a gazului mi s-a părut acceptabil, iar faptul că nu se mai amesteca nimeni în comenzile mele la punct fix, și mai acceptabil.

Am exersat și turul de pistă fără guvernor. Odată în regim de croazieră intervențiile pe manșonul manetei colective sînt ca și inexistente și lipsa guvernorului nu e deloc un factor de stres. Abia la aterizare, decolare și punct fix e nevoie din cînd în cînd să intervii pentru a potoli sau ațîța un pic motorul.

Timp de 11 sezoane, piloții din MASH au zburat fără guvernor.

E discutabil dacă pentru un elev începător e mai bine cu guvernor sau fără. În prima fază a învățării punctului fix, mișcările mai bruște jignesc guvernorul, care atunci își bagă violent coada, aruncînd la gunoi efortul elevului de-a sta naibii pe loc, și generînd oftaturi de pe scaunul din stînga. Pe de altă parte, e vorba de un lucru în plus la care trebuie să fii atent… în concluzie, habar n-am. :)

Cuplînd apoi la loc dispozitivul am continuat exercițiile cu niște tururi de pistă mari și mici, lucrînd la panta finală și apropierea de platformă astfel încît viteza verticală și cea orizontală să devină zero fix deasupra cercului.

Și aici, ce surpriză! e important să nu mă încordez și să reacționez finuț dar suficient. Atitudinea trebuie păstrată, iar viteza de coborîre menținută și controlată din colectiv, ocazie cu care trebuie corectat încontinuu și capul.

– Evită să ții manșa înțepenită, zice Andrei. Trebuie să compensezi ușor mișcările pasului astfel ca atitudinea să rămînă constantă. Nu e mîner, e comandă! Facem „landing”, nu „brace for landing!”

După aproape 2 ore, și în condiții impuse de traficul destul de consistent, am rămas la platformă să mai exersez punctul fix și aterizările. Au mers destul de ok pînă cînd am avut o surpriză neplăcută: cu toate că vînt nu exista defel, mi-a fost teribil de greu să aterizez cu fața la est, spre Ploiești. Habar nu am de ce.

Surprins, m-am închinat pe rînd la toate punctele cardinale (decolare, punct fix, girație 90 de grade, punct fix, aterizare) și mi-a ieșit binișor în toate părțile, numai spre Ploiești… nu! Abia am făcut 3-4 aterizări chinuite, una sau două cred că au durat cîte un minut bun… Incredibil ce frustrant poate fi uneori să cobori jumătate de metru!

Desigur, e vina Ploieștiului.