– Șerpuim ca la samba conga, zice Andrei în timp ce încerc să-mi doresc cît mai convingător ca elicopterul să revină la cercul de pe platformă…

…platformă pe care am revenit, după vreo lună de pauză, reușind – ÎN SFÎRȘIT! – un punct fix cît de cît decent! Victorie!

Victorie!

Ne așteptam, și Andrei și eu, ca după atîta pauză să am nevoie de o reclimatizare serioasă, dar spre suprinderea mea completă, staționarea la punct fix mi-a reușit destul de bine! Mult mai bine decît la ultimul zbor!

– Trebuie doar să simți intenția elicopterului de a-și schimba atitudinea, și răspunzi cu intenția ta de a-l contraacara, fără să acționezi vizibil asupra comenzilor, îmi explică Andrei, după care demonstrativ începe să fluiere valsul „Valurile Dunării”, ca răspuns la un balans involuntar.

„Și din spate ți se vede rînjetu’…!”

– În cerc e bine, în triunghi e cel mai bine, mai zice el, referindu-se la figurile vopsite pe platformă. Încerc să păstrez heading-ul fix cu picioarele, să țin manșa cît mai nemișcată făcînd corecții infime și să susțin pasul fără să-l urc sau cobor, ca să nu stric echilibrul, și îmi reușește! Litera „H” e destul de fixă sub sania elicopterului! Rînjesc fericit – cîtă vreme am așteptat momentul ăsta! – și elicopterul stă ascultător destul de nemișcat!

Abia am avut curaj să fur o privire la Andrei…

Îmi mai scapă cîte un mic balans, Andrei mai aduce vorba de Gloria Estefan, dar per ansamblu nu am mai scotocit tot aerodromul după platformă, ca dățile trecute. Senzația de reușită e teribilă. Ce-i drept, m-a ajutat și un vînt laminar și fără rafale, nu prea puternic, într-o atmosferă care în sfîrșit s-a liniștit după două săptămîni dezastruoase din punct de vedere meteo.

Ca să evităm suprasolicitarea am mai făcut și cîteva tururi de pistă, dar pe direcție inversă, ca să aterizăm cu vînt de față, și mi-am reamintit reperele virajelor.

Știu că un astfel de succes e deseori urmat de o cădere (figurativă!) dar sper ca mîine vremea să nu se strice și chiar dacă nu mi-o ieși totul ca azi, să regăsesc secretul punctului fix!

Pînă atunci însă… URA!

Un minut și trei sferturi dintr-o oră și jumătate deloc rea!