După o pauză de vreo oră am coborît din nou la YR-MDV, care între timp fusese pitit strategic după două conuri portocalii de semnalizare. Pentru că făcusem verificările de dinaintea zborului cu doar o oră și ceva înainte, acum am făcut niște verificări reduse, la ulei și temperaturi, apoi am cerut aprobare și-am decolat după rulajul spre platformă.

– Lucrăm acuma la două configurații de zbor. Una: alegi un regim de putere și îl lași așa, apoi faci corecții mici de viteză și altitudine umblînd ușor la atitudine, din manșa ciclică. În a doua, e invers: folosești manșa pentru a păstra o atitudine identică, și urci sau cobori cu exact aceeași atitudine variind pasul.

A fost destul de interesant și m-am simțit mult mai bine; ca să scap de mirosul din jur am deschis puțin supapa de aerisire a cabinei, și mi-am mentolat nițel mustața cu un unguent cumpărat special de la farmacie cu o seară înainte.

Am făcut și cîteva viraje „oarecum coordonate” cu ieșire la cap fix, dar vîntul era destul de puternic așa că n-am fost prea fin. Pentru limita superioară de putere m-am uitat pe plăcuța lipită deasupra capului, citind valoarea în dreptul temperaturii de-afară.

Jumătatea de oră a trecut urgent și am venit la aterizare, cu permisiune, direct în fața hangarului.

La debriefing:

Fără frică la folosirea comenzilor! Amplitudinile mari nu sînt îngrijorătoare, dar nu brusc. Răbdare la orice schimbare!