Ieri am avut un vînt teribil și nu am putut ieși cu R22, așa că am stat în hangar și am mai învățat despre procedurile de urgență expuse în Pilot’s Operating Handbook.

Azi însă e rîndul exercițiului 4. Dimineață m-am întîlnit cu Andrei și mi-a dat un test de două pagini, pe care l-am rezolvat destul de bine. Apoi am făcut briefing-ul pentru zbor și am coborît la vizita medicală, unde mi-am descoperit tensiunea de 12,5 cu 7 – destul de bună – și am venit la hangar să-l scoatem pe libelúl.

Preflight-ul a mers mai bine pentru că Andrei citea de pe listă iar eu făceam verificările propriu-zise, fiind verificat la rîndul meu de Andrei. Trebuie să spun că azi am zburat cu celălalt R22, YR-MDV. După verificări, alte verificări, radio, pornirea motorului, și mai multe verificări și tot ce scrie pe listă, ne-am ridicat în „hover taxi” și-am pornit spre platformă.

Mă mănînca sub bască și zic:

– Ce zici, avem timp să facem un pic de punct fix?

– E devreme, zice Andrei. Dar dacă vrei neapărat poți încerca doar cu pedalele.

Ajungem la punctul fix, Andrei stabilizează și mă pregătește:

– Nu încorda picioarele pe pedale. Mișcări fine și lente, mari în amplitudine dacă e nevoie, dar în niciun caz bruște! Hai, ia-ți un reper și mi-l ții pe cap. You have control in 3, 2, 1, now.

– I have control, zic și imediat încordez picioarele pe pedale și apăs brusc în stînga cînd elicopterul are chef să se uite spre Ploiești. Redresez cum pot și e ceva mai bine, dar cînd cred că l-am potolit, dînsul neagă categoric rotind din bot în stînga ori în dreapta.

– Ăsta-i guvernorul, spune Andrei. Vezi, de-aia nu-mi place mie. Se bagă peste tine și dacă nu ești atent să previi efectele intervențiilor lui, se tot duce.

Mai încerc un minut-două și apoi continuăm exercițiul. Cerem decolarea în zona 5 și urcăm la peste 1000 de picioare, ca să fim siguri că nu deranjăm traficul din zonă și am început să exersăm „efectul comenzilor”. Ce face elicopterul cînd mărim pasul fără să umblăm la ciclic, sau cînd îl micșorăm; cîteva viraje și s-a dus jumătatea de oră!

– Te văd că mai reziști, mai facem juma’ de oră după o pauză la sol?

– Sigur!

La sol am trecut prin checklist-ul de după aterizare pentru oprirea motorului și m-am jucat cu frîna rotorului de-a pusul palei în lungul elicopterului. Nu mi-a prea ieșit, am oprit-o la un unghi de vreo 30-40 de grade în stînga. Complice, Andrei s-a dus la coada elicopterului și rotind puțin rotorul de coadă, a potrivit și pala de deasupra de-a lungul, cum trebuie…

La debriefing mi s-a spus:

Mai puțină încordare pe comenzi, mai ales pe palonier! Evoluția este în parametri.