Dreptul piloților de a zbura se acordă în baza unei licențe, iar cea la care am țintit eu este PPL(H) (Private Pilot License – Helicopter), adică licența de pilot privat de elicopter. Cu o astfel de licență un pilot poate fi comandant pe elicoptere cu un singur motor cu piston fără să obțină vreun profit din activitatea de zbor. Nivelele superioare de licențiere, cele de pilot comercial (CPL) și pilot de linie (ATPL) au beneficii mai mari.

Licența se acordă după trecerea unui examen teoretic și a unui examen practic, în baza unei dovezi că elevul a terminat cu succes o școală de zbor (tot pe baza unor examene). Pentru această licență, școala de zbor trebuie să includă minim 144 de ore de teorie și minim 50 de ore de zbor (din care o parte pilotul trebuie să zboare singur, etc.)

Cu toate că prețul școlii se regăsește cel mai mult în orele de zbor, se spune că teoria reprezintă 80% din școală. În speță e vorba de vreo 7 materii care trebuie stăpînite în decursul celor 144 de ore.

Din motive practice am ales să fac o pregătire teoretică ultra-intensivă de cîteva săptămîni în care am locuit în București și făcut maximul legal permis de 6 ore pe zi. În fiecare dimineață mă trezeam la ora 6, mergeam la școală și învățam pînă la 14:30. Școala mi-a pus la dispoziție profesori pentru fiecare materie și manuale făcute de Academia de Aviație din Oxford.

În prima zi de teorie, primul curs a fost de Factori Umani, unde d-na dr. Irina Baicu m-a învățat despre riscurile medicale la care se supun piloții. Am continuat apoi cu Navigația, care a ajuns să fie materia mea preferată, și la care am avut doi profesori: dl. Vasile Bădulescu (fost navigator la TAROM, dl. Bădulescu a dus mii de oameni încoace și-ncolo peste ocean fără GPS și fără să se rătăcească) și Ghenadie Frecăuțan, ambii deosebit de bine pregătiți, cu experiențe diferite (Ghenadie a fost pilot militar de elicopter) și de la care am învățat enorm de mult.

Două Trei cursuri diferite am făcut cu dl. Mircea Buruiană. Una din cele mai apreciate somități ale ingineriei aviatice românești, înainte de pensie a ocupat funcții manageriale importante în aviația românească și am auzit mulți piloți spunînd despre dînsul că e un geniu. La 77 de ani, dl. Buruiană are cunoștințe enciclopedice despre mecanică, aerodinamică și zbor, la care am avut acces din plin în orele de teorie cu dînsul. Citînd-o pe autoarea Jan Hornung s-ar putea spune că dl. profesor se ocupă de aviație de pe vremea cînd Marea Moartă era doar bolnavă… :)

Niciun pilot nu poate zbura fără să fie la curent cu legislația, care reglementează cele mai mărunte aspecte ale aviației. Responsabilă să îmi explice legile aeronauticii a fost d-șra prof. Cristina Tătaru, iar la materia Factori Umani am continuat studiul psihologic cu d-na prof. Adina Popescu. Despre ce și cum se vorbește la radio am învățat cu d-na prof. Doina Odobescu.

Ca să poți zbura e foarte important să cunoști vremea, iar de studiul ei m-am apucat cu d-na prof. Carmen Ștefan. Orele de meteorologie sînt foarte informative pentru o materie care poate părea plicticoasă, dar de fapt mi s-a părut chiar interesantă. D-na Ștefan, mi s-a spus, e una din cele mai apreciate cadre ale școlii și cred că pregătirea dînsei, profesională și pedagogică, e fără cusur. (Toate evaluările astea le fac în calitatea cuiva care a petrecut ceva timp de ambele părți ale catedrei, cu beneficiile unei îndrumătoare didactice de meserie în persoana mamei mele.)

Planificarea Zborului am învățat cu cel care are curajul să urce în cabină cu mine, Andrei Schlangen.  Cu vreo 9 ani mai tînăr ca mine, Andrei e mai tînăr și decît orice instructor de zbor din România, avînd însă un contor de ore de zbor trecut cu mult de o mie. Dacă ceva nu se poate spune despre Andrei, care e și absolvent de Jurnalistică, este că ar avea opinii nehotărîte. Extrem de bine pregătit, decisiv și incisiv, instructorul-șef al Școlii Superioare de Aviație Civilă e un tip pletos plin și de bun-simț, umor și amabilitate.

Teoria pentru PPL(H) nu e simplă. Dar nu e nici teribil de grea (zic eu, acum, la ora la care scriu neavînd încă examenele date…) ci doar multă. La unele materii pregătirea e strict teoretică, de pildă Legislație sau Factori Umani; la altele, ca Navigația sau Planificarea Zborului, e vorba de aplicații practice. Dar chiar și acolo, matematica implicată e mai mult aritmetică. E nevoie de nițică fizică și, fiindcă nimeni nu se ostenește să traducă manualele în românește, e nevoie de ceva mai multă engleză.

Cum e și normal, aici teoria e luată foarte în serios. Fiecare pilot te va îndemna să o aprofundezi cu atenție și să nu sari nimic, pentru că în zbor nu poți trage pe dreapta ca să-ți rezolvi problemele, iar ele sînt de foarte multe feluri și mai mult ca sigur te vei întîlni cu multe.

Teoria pentru PPL(H) plus cîteva din cărțile mele despre elicoptere.